vineri, 25 ianuarie 2013

Mosul Toton


       

Cu moşul Toton am început să fotografiez oameni, a fost un om foarte integru cu o inteligenţă nativă fantastica.
Am ajuns să-mi fie atât de drag încât atunci când nu aveam ce face mă urcam în maşină şi mergeam până sus la el în deal să văd ce mai face. Îi mai duceam câte o bere , nu putea să o facă singur în rest avea de toate, pălincă, vin, băuturi de care rar scăpai să nu le gusti odată ajuns la el.
          Am stat mult în poveşti cu el, mai ales că lucrez la un proiect cu crescătorii de oi din zonă , el fiind unul dintre cei mai de seamă de pe la noi din zonă. Am ieşit odată până la el pe dealuri şi l-am găsit cu oile lui coborând o pantă domoală râzând de unul singur,

-         Ce esti asa bucuros?
-         Îmbătrânesc şi îmi pare bine!

Am rămas cam blocat la răspunsul lui şi i-am spus că e primul om pe care îl aud că îi pare bine că îmbătrâneşte.

-         De ce eşti bucuros că îmbătrâneşti?
          Cu înţelepciunea strânsă de-a lungul anilor mi-a răspuns pe un ton grav
-         CA NU AM MURIT TÂNĂR.

Au fost zile când am stat cu el în ploaie să păzească oile, ploi de munte mocăneşti la alea le spunea PLOI CARE ÎNMOAIE GULERUL CIOBANULUI, multe poveşti aş putea să spun despre acest om, dar poate cu altă ocazie o voi face, am plâns ca un copil când am auzit că a murit, am stat cu el la cafea dacă îl întâlneam în oraş , am mâncat brânză făcută de el şi l-am condus pe ultimul drum.  
Mereu spunea că îl dor oasele, că are reumatism ,aşa a şi murit, dar de fapt familia făcându-i analizele aflase că are cancer în fază terminală de prostată, el ştia doar că îl dor oasele, oasele de bazin, şale cum îi spunea el.
Dumnezeu să te ierte moşule Toton, mi-ai fost tare drag!
Prin el am învăţat cum se fotografiază oamenii, oamenii adevaraţi!



















marți, 15 ianuarie 2013

lunecari II